M-am trezit în următorul poem: pizda ta!
Costel Zăgan
Stăm culcați în nisip-
lângă noi,
țărmul
visează statui...
LUCIAN VALEA, SINGURĂTATE ÎN ITHACA, 1978
Poezia mă desparte-n silabe
în zile negre și-n nopți albe
în zile iubito numai de ură
și-n nopți de dragoste pură
Costel Zăgan
EREZIA DE-A TE NAŞTE
Când e suficient de puternică Poezia
împrumută numele poetului Şi-atunci
când începe să scrie Lucrurile prind ră
dăcini pe pagina verde a zilei de mâine
Cu fiecare vers iluziile devin tot mai
insistente/consistente Totuşi poetul ră
mâne până la ultima postumă obiectul
şi subiectul poeziei Şi nicidecum capra
sau poezia/nevasta vecinului Oricât de
apetisante ar fi Poetul îşi lasă amintirile
la garderobă Şi se catapultează în urmă
toarea tăcere Cu ochii legaţi de-un
scâncet de flaut
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Eminescu Doamne e rănit
și din rană-i curg cuvinte
de la plus la minus infinit
numai adevărul tău minte
Și din rană-i curg cuvinte
sângele-i un capital pierdut
de stau să-mi aduc-aminte
parcă-aș fi din nou recrut
Sângele-i un paradis pierdut
de la plus la minus infinit
eu prin viitor chiar am trecut
Eminescu Doamne e rănit
Și din rană-i curg cuvinte
la apocalipsă luați-aminte
Costel Zăgan
AJUNUL
Se-aude un tors molatic. E liniștea pesemne.
Ne vin în minte chipuri de tăietori de lemne
Care-au căzut pe gânduri spre seară lângă foc.
Fetițele bolnave acum beau ceai de soc
Și cu priviri mirate se uită lung la bonă.
Cum oare i se spune la iarnă în laponă?
Brăduțul se gândește sclipind spre Adda șui
Ce frig li-i în pădure acum la frații lui.
Sunt nuci , gutui și mere acolo pe bufet.
E cozonac pe masă. Iar Adda-ntreabă-ncet:
- Ce ne-o aduce Moșul în dar în astă seară?
- Mie puțină moarte, iar ție o brățară.
E liniște în casă și ceasul e târziu,
Iar ochiul Addei bate acum în vioriu.
Oare e tras oblonul? E încuiată ușa?
- Hai lângă mine, Adda. Vreau să îți pun cătușa.
Dacă-i marţi e poezie erezia mea
de fiecare zi pot nu pot mă ridic
din patul nopţii cu inima în flăcări
vreau nu vreau mă aşez la calculator
şi deranjez Europa cu insomniile mele
literaturizante mofturi domnule
de la coarnele plugului
care plug bre Umberto Eco
(ne permitem - ne permitem cam multe)
dacă toţi ţăranii s-au mutat în Vest
cu tot cu pensii alimentare şi muncă en gros
adevărul doare dar vindecă
sau
cel puţin
anesteziază ignoranţa
europeană get-beget
hai că ţi-am zis-o şi matale
nu te mai plînge
totuşi
Numele Trandafirului
e o capodoperă (răs)citită
şi-n
România
România mea provincială
Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II (28 ianuarie 2019)