Costel Zăgan

08.06.2022

DIDACTICA XXI

La ce-i bun un profesor
întrebare fără de răspuns
la ce-i bun un profesor
râd izbucnind în plâns

Întrebare fără de răspuns
ori bătaie de joc pe față
în bancă soarele-i ascuns
doar proștii azi mai învață

Sau bătaie de joc pe față
la ce-i bun un profesor
moarte domnilor pe viață
la ce-i bun un profesor

Întrebare fără de răspuns
în miezul tăcerii pătruns

(din volumul Cez(e)isme II)

MANUSCRISUL DINTRE NOI

 Spăl frunzele de toamnă

speli frunzele de verde

 prea frumoasă doamnă

nici noaptea nu te crede

Speli frunzele de verde

spăl ochii de-ntuneric

dragostea nu ne pierde

circuitul urii este sferic

Spăl ochii de-ntuneric

prea frumoasă doamnă

când n-oi mai fi eteric

spăl frunzele de toamnă

Speli frunzele de verde

cu mâini tot mai incerte

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

 

Activ

Costel Zăgan

  · 

Distribuit pentru: Public

Ioana Manolache

  · 

MONOGRAFIA UNEI LACRIMI DE POET

Costel Zăgan, CEZEISME II

Când tăcerea sufletu-mi hrăneşte

şi m-apuc singurătăţi de gât

mi se zbate viaţa ca un peşte

în oceanul clipei cel urât

Iar m-apuc singurătăţi de gât

fac amor necazuri cu nevoi

cerul saltă luna sus pe rât

şi-o aruncă iarăşi în noroi

Fac amor necazuri şi nevoi

mi se zbate viaţa ca un peşte

Doamne trag la carul cel cu boi

şi tăcerea sufletu-mi hrăneşte

Când m-apuc singurătăţi de gât

fiindcă Te iubesc şi-atât

ORA DE POEZIE

 Eminescu Doamne e rănit

și din rană-i curg cuvinte

de la plus la minus infinit

numai adevărul tău minte

Și din rană-i curg cuvinte

sângele-i un capital pierdut

de stau să-mi aduc-aminte

parcă-aș fi din nou recrut

Sângele-i un paradis pierdut

de la plus la minus infinit

eu prin viitor chiar am trecut

Eminescu Doamne e rănit

Și din rană-i curg cuvinte

la apocalipsă luați-aminte

Costel Zăgan

    

HĂRȚUIRE

 

Deşi mai bateţi apa-n piuă

se crapă domnilor de ziuă

căci nici ţăranul nu se lasă

şi-i dă de zor în bot la coasă

Să fie naibii pregătită

să taie ca o dinamită

să nu mai mişte niciun pai

în gura porcilor din rai

Bate ţăranul coasa-n bot

păi asta domnilor nu-i tot

c-ar giugiuli-o pe măiastră

dar dacă-i rupe iar o coastă

Că umblă lelea iar prin târg

doar boii râd de câinii plâng

Costel Zăgan, Cezeisme II

LĂSAȚI-MĂ SĂ ARD

Îmi pare rău dar nu e primăvară

îmi pare rău aceasta nu-i părere

cu brazde scriem viaţa pe la ţară

şi grâul se coace prin cădere

Îmi pare rău aceasta nu-i părere

îmi pare rău indiferenţa e chiar ură

când trântorii îşi fac averi de miere

tăcerii un căluş îi pun în gură

Îmi pare rău indiferenţa e chiar ură

cu brazde scriem viaţa pe la ţară

s-au intergrat şi arta şi ţăranul în natură

cu ce cuvinte totuşi nu se ară

Îmi pare rău mi-asum părerea

că-n brazdă-i laptele şi mierea

Costel Zăgan, Cezeisme II

ROMÂNIA LA POST RESTANT

Pleacă ţara iar la oaste

ţara-i tunsă iar chilug

a ajuns piele şi coaste

toţi copiii unde fug

Ţara-i tunsă iar chilug

ţăranii au tuns câmpia

doar munţii scot un plug

să brăzdeze România

Ţăranii au tuns câmpia

ajunsă piele şi coaste

aceasta-i toată comedia

pleacă ţara doar la oaste

Ţara-i tunsă azi chilug

doar românii unde fug

Costel Zăgan, Cezeisme II (9 iunie 2018)