AJUNUL
Se-aude un tors molatic. E liniștea pesemne.
Ne vin în minte chipuri de tăietori de lemne
Care-au căzut pe gânduri spre seară lângă foc.
Fetițele bolnave acum beau ceai de soc
Și cu priviri mirate se uită lung la bonă.
Cum oare i se spune la iarnă în laponă?
Brăduțul se gândește sclipind spre Adda șui
Ce frig li-i în pădure acum la frații lui.
Sunt nuci , gutui și mere acolo pe bufet.
E cozonac pe masă. Iar Adda-ntreabă-ncet:
- Ce ne-o aduce Moșul în dar în astă seară?
- Mie puțină moarte, iar ție o brățară.
E liniște în casă și ceasul e târziu,
Iar ochiul Addei bate acum în vioriu.
Oare e tras oblonul? E încuiată ușa?
- Hai lângă mine, Adda. Vreau să îți pun cătușa.
