OCTAVIAN SOVIANY

AJUNUL

Se-aude un tors molatic. E liniștea pesemne.

Ne vin în minte chipuri de tăietori de lemne

Care-au căzut pe gânduri spre seară lângă foc.

Fetițele bolnave acum beau ceai de soc

Și cu priviri mirate se uită lung la bonă.

Cum oare i se spune la iarnă în laponă?

Brăduțul se gândește sclipind spre Adda șui

Ce frig li-i în pădure acum la frații lui.

Sunt nuci , gutui și mere acolo pe bufet.

E cozonac pe masă. Iar Adda-ntreabă-ncet:

- Ce ne-o aduce Moșul în dar în astă seară?

- Mie puțină moarte, iar ție o brățară.

E liniște în casă și ceasul e târziu,

Iar ochiul Addei bate acum în vioriu.

Oare e tras oblonul? E încuiată ușa?

- Hai lângă mine, Adda. Vreau să îți pun cătușa.