MONOGRAFIA UNEI LACRIMI DE POET
Costel Zăgan, CEZEISME II
Când tăcerea sufletu-mi hrăneşte
mi se zbate viaţa ca un peşte
în oceanul clipei cel urât
Iar m-apuc singurătăţi de gât
fac amor necazuri cu nevoi
cerul saltă luna sus pe rât
şi-o aruncă iarăşi în noroi
Fac amor necazuri şi nevoi
mi se zbate viaţa ca un peşte
Doamne trag la carul cel cu boi
şi tăcerea sufletu-mi hrăneşte
Când m-apuc singurătăţi de gât
fiindcă Te iubesc şi-atât
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu