joi, 9 noiembrie 2023

Costel ZăganCostel Zăgan
25.10.2023

Odă profesorului de română

Azi batjocura se numeşte laudă şi invers
Chiar dacă-s binemeritate şi unele şi alte
le Toţi de la conducătorii (care-s mulţi şi
de diverse naţii) şi până la oamenii de
serviciu ai acestei ţări Te-au transformat
HALAL PROFESOR
în ţinta batjocurii naţionale
Ce nevoie mai este de profesor
dacă toată lumea-i liberă să facă ce vrea
muşchii ei (cu care şi gândeşte
fără doar şi poate)
Din profesor din convingerile sale
Din pregătirea şi speranţele lui de-o viaţă
POŢI EXECUŢI
NU POŢI VALEA
Că stau la rând destui
Mai capabili mai frumoşi mai pupincurişti
Gata să folosească limba română ca dezinfectant
prin părţile mai moi
Profesore culcat
şi
înaintarea pe limbă română
Că vă ia mama dracului
şi pe tine şi pe limba ta ascuţită
Şi-acum taci
că nu ţi-am dat
niciun
cuvânt

(din volumul ODE GINGAŞE)

 


Costel ZăganCostel Zăgan
23.11.2022

MINUS A DOUA ZI SAU LISTA LUI Costel Zăgan

Angajez urgent Noul Guvern al României
PRIM-MINISTRU: CEL MAI INTELIGENT ROMÂN
la Educaţie: cel mai bun profesor
la Cultură: cel mai citit român
la Muncă: cel mai harnic român
la Drumuri: cel mai bun şofer- cel mai corect pieton
la Agricultură: cel mai harnic ţăran
la Afaceri Externe: cel mai prietenos român
la Afaceri Interne: cel mai corect român
la Culte: cel mai credincios român
N.B. LISTA RĂMÂNE DESCHISĂ – toată România.
Pentru conformitate,
Costel Zăgan, alegător şi angajator

[din volumul ANTIMEMORIILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ (2)]


 

Costel ZăganCostel Zăgan
08.06.2022

DIDACTICA XXI

La ce-i bun un profesor
întrebare fără de răspuns
la ce-i bun un profesor
râd izbucnind în plâns

Întrebare fără de răspuns
ori bătaie de joc pe față
în bancă soarele-i ascuns
doar proștii azi mai învață

Sau bătaie de joc pe față
la ce-i bun un profesor
moarte domnilor pe viață
la ce-i bun un profesor

Întrebare fără de răspuns
în miezul tăcerii pătruns

(din volumul Cez(e)isme II)

DIO

 

Costel ZăganCostel Zăgan
28.09.2022

DIO(8)

DRAGOSTE(A), DE CE?

Nu-mi puteam explica nici cum am ajuns în pielea goală, nici când s-au dezbrăcat cele două fete, apoi nici de ce am ieșit plângând pe ușa nopții?

A doua zi, aveam să revin cu un bidon de vin și două plăcinte cu brânză aburinde – scuză sau recompensă pentru noaptea ratată?

Nu cred că mai avea vreun rost nici întrebarea, oricât de retorică ar fi fost precedenta situație, nici nedumerirea mea, poetică, pură și simplă.

Așa că le-am pus pe masa goală și ospitalieră, zâmbind, iluminat parcă.

– Frumosule, unde-ai dispărut ieri?

Cele două glasuri, unite, făceau și mai adâncă întrebarea. Ca să ajungă la suprafață, adevărul a închis ochii. 

Eu ce puteam să văd în afara celor două fete, din nou, goale precum străbunica lor Eva?!

– Adame, nu-ți pui pijamalele?!

– Păi, nu vreau să ies în stradă, fetelor!

– Înaintează, totuși n-ai ajuns nici la margine!

– Dar marginea nu-i în centru!?

– Măi, dar grăbit mai ești!

– Totuși, m-am grăbit foarte ușor!

– La greutatea ta!

– Cum să nu: sunt un poet cu greutate!

– Imponderabilule, scufundă-te odată, dacă vrei să ne mai găsești!

– Vii și nevătămate de dorul meu!

– Măi-măi, dar fatal te mai crezi!

– Fatal nu, doar mortal!

– Punct, domnule de română!

– Punct de suspensie!

– Punct suspendat între două tăceri…

– Tăcerea unu și tăcerea doi.

– Tăcerea ta și tăcerea noastră!

– Una mai mare decât alta!

– Și noi care credeam că suntem egale pentru tine!

– Egale, frumoase și incomensurabile!

***

ÎNAINTEZ PE BURTĂ

– Eu mă culc.

– Dio și cu mine mai avem de repetat pe Cântarea României! 

– Repetiția este mama cântării!

– Râzi tu, Ileana Cosânzeana, dar și când o să venim cu ditamai premiul…

– N-o să mai încăpem tustrei în același pat!

– Și-atunci, suspendăm pe cineva!

– Sau pe alt-cineva!

– Suspendăm pe dracu!

– Îl suspendăm, că tot vrea el să-și bage codița: ba în una, ba în alta!

– Vreți să rămâneți singure? Eu mă retrag.

– Dimpotrivă: înaintează mai adânc, Filosofule!

– Înaintez, deci exist

– Dio, îți place să vorbești, nu glumă!

– Așa gândesc eu, vorbind.

Din volumul Dio (alt roman cibernetic)

  

sâmbătă, 4 noiembrie 2023

MANUSCRISUL DINTRE NOI

 Spăl frunzele de toamnă

speli frunzele de verde

 prea frumoasă doamnă

nici noaptea nu te crede


Speli frunzele de verde

spăl ochii de-ntuneric

dragostea nu ne pierde

circuitul urii este sferic


Spăl ochii de-ntuneric

prea frumoasă doamnă

când n-oi mai fi eteric

spăl frunzele de toamnă


Speli frunzele de verde

cu mâini tot mai incerte



COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

 

miercuri, 9 august 2023

MOMENT MARIN

 Stăm culcați în nisip-

lângă noi,

țărmul

visează statui...


LUCIAN VALEA, SINGURĂTATE ÎN ITHACA, 1978

vineri, 16 iunie 2023

IA CATRENUL, NEAMULE!

 Poezia mă desparte-n silabe

în zile negre și-n nopți albe

în zile iubito numai de ură

și-n nopți de dragoste pură

Costel Zăgan




 
Distribuit pentru: Public
Public
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
MONOGRAFIA UNEI LACRIMI DE POET
Costel Zăgan, CEZEISME II
Când tăcerea sufletu-mi hrăneşte
şi m-apuc singurătăţi de gât
mi se zbate viaţa ca un peşte
în oceanul clipei cel urât
Iar m-apuc singurătăţi de gât
fac amor necazuri cu nevoi
cerul saltă luna sus pe rât
şi-o aruncă iarăşi în noroi
Fac amor necazuri şi nevoi
mi se zbate viaţa ca un peşte
Doamne trag la carul cel cu boi
şi tăcerea sufletu-mi hrăneşte
Când m-apuc singurătăţi de gât
fiindcă Te iubesc şi-atât

 EREZIA DE-A TE NAŞTE

Când e suficient de puternică Poezia

împrumută numele poetului Şi-atunci

când începe să scrie Lucrurile prind ră

dăcini pe pagina verde a zilei de mâine

Cu fiecare vers iluziile devin tot mai 

insistente/consistente Totuşi poetul ră

mâne până la ultima postumă obiectul

şi subiectul poeziei  Şi nicidecum capra

sau poezia/nevasta vecinului Oricât de

apetisante ar fi Poetul îşi lasă amintirile

la garderobă Şi se catapultează în urmă

toarea tăcere  Cu ochii legaţi de-un 

             scâncet de flaut


Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ


sâmbătă, 27 mai 2023

ORA DE POEZIE

 Eminescu Doamne e rănit

și din rană-i curg cuvinte

de la plus la minus infinit

numai adevărul tău minte


Și din rană-i curg cuvinte

sângele-i un capital pierdut

de stau să-mi aduc-aminte

parcă-aș fi din nou recrut


Sângele-i un paradis pierdut

de la plus la minus infinit

eu prin viitor chiar am trecut

Eminescu Doamne e rănit


Și din rană-i curg cuvinte

la apocalipsă luați-aminte


Costel Zăgan


    

PRIMA SCRISOARE ERETICĂ

 De oriunde aș începe, mă întorc la mine. Chiar dacă nu sunt acasă întotdeauna. Însă nu sunt greu de găsit. Toate lucrurile pe care le-am at...