IA CATRENUL, NEAMULE!

 Poezia mă desparte-n silabe

în zile negre și-n nopți albe

în zile iubito numai de ură

și-n nopți de dragoste pură

Costel Zăgan

Activ

Costel Zăgan

  · 

Distribuit pentru: Public

Ioana Manolache

  · 

MONOGRAFIA UNEI LACRIMI DE POET

Costel Zăgan, CEZEISME II

Când tăcerea sufletu-mi hrăneşte

şi m-apuc singurătăţi de gât

mi se zbate viaţa ca un peşte

în oceanul clipei cel urât

Iar m-apuc singurătăţi de gât

fac amor necazuri cu nevoi

cerul saltă luna sus pe rât

şi-o aruncă iarăşi în noroi

Fac amor necazuri şi nevoi

mi se zbate viaţa ca un peşte

Doamne trag la carul cel cu boi

şi tăcerea sufletu-mi hrăneşte

Când m-apuc singurătăţi de gât

fiindcă Te iubesc şi-atât

 EREZIA DE-A TE NAŞTE

Când e suficient de puternică Poezia

împrumută numele poetului Şi-atunci

când începe să scrie Lucrurile prind ră

dăcini pe pagina verde a zilei de mâine

Cu fiecare vers iluziile devin tot mai 

insistente/consistente Totuşi poetul ră

mâne până la ultima postumă obiectul

şi subiectul poeziei  Şi nicidecum capra

sau poezia/nevasta vecinului Oricât de

apetisante ar fi Poetul îşi lasă amintirile

la garderobă Şi se catapultează în urmă

toarea tăcere  Cu ochii legaţi de-un 

             scâncet de flaut

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ