În fiecare dimineaţă a istoriei
Cu ochii plini de înţelepciune
cu mâinile bătătorite de speranţă
cu sufletul brăzdat de jerfe
cu umerii iluminaţi de izvoare
Ţăranul pune în brazdă
sămânţa luminii
Costel Zăgan, Ode gingaşe (2011)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
PRIMA SCRISOARE ERETICĂ
De oriunde aș începe, mă întorc la mine. Chiar dacă nu sunt acasă întotdeauna. Însă nu sunt greu de găsit. Toate lucrurile pe care le-am at...
-
Născut cu poezia pe limbă născut în Limba Română nimeni nu mă schimbă dacă iubirea-i stăpână COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE -
Spăl frunzele de toamnă speli frunzele de verde prea frumoasă doamnă nici noaptea nu te crede Speli frunzele de verde spăl ochii de-ntuner...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu