Ţăranul ară din greu pământul dintre două
orânduiri sociale
apoi
scuipă în palmele bătătorite
de atâtea speranţe deşarte
uitându-se
dezaprobator la soarele grăbit
să-ncheie ziua
şi la ultimul nasture
se freacă la ochi nevenindu-i să creadă
că Ileana Cosânzeana-i muierea lui
și-i gata
să îngenuncheze
să sărute
pământul
care
l-a chinuit
o
viaţă
și
o
moarte
Costel Zăgan, Ode gingaşe (18 aprilie 2020)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu