Stăteam și-i contemplam pradă unei reverii și unei revelații sfâșietoare: erau un alt popor, nu încăpea nicio îndoială că fusese un alt popor, că nu exista nimic comun între chipurile de azi, văzute pe stradă sau la televizor, chipuri de oameni învinși fără să fi luptat vreodată, și chipurile acelor bărbați, cu mâinile prinse în cătușe, și totuși liberi și continuând să se împotrivească prin ochii prin ochii care nu puteau fi încătușați, prin trăăturile care încremeniseră într-o semeție aproape mitologică.
Erau un alt popor, care dispăruse fără a reuși să treacă urmașilor misterul forței sale lăutrice.
Eram un alt popor.
ANA BLANDIANA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu