Vrei să scrii o poezie
bine cheamă-ți avocatul
doar cât îți permite patul
Bine cheamă-ți avocatul
poți să-i spui tot ce te doare
totuși versurile de-a latul
să le scrii sau în picioare
Poți să scrii tot ce te doare
dar întinde-te fir-ar să fie
negru ca zăpezile la soare
dup-un dram de poezie
Apoi ia-ți cu tine veacul
și te du urgent la dracul
COSTEL ZĂGAN, NORD-ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, EDITURA AXA, BOTOȘAN, 2009
De ce ți-aș răspunde
pe mine nu mă cunosc
despre tine n-am habar
și-atunci de ce să consumăm
inutil niște cuvinte
sau niște
tăceri
care
nu-s
măcar
ale
noastre
De oriunde aș începe, mă întorc la mine.
Chiar dacă nu sunt acasă întotdeauna.
Însă nu sunt greu de găsit.
Toate lucrurile pe care le-am atins vreodată pot da relații în acest sens.
Și primele care mă acuză sunt cuvintele, nu tăcerea.
Curios, nu?
COSTEL ZĂGAN
Zâna nopții rupe patul
zâna nopții rupe gura
se aprinde iarăși satul
ne-a făcut la toți figura
COSTEL ZĂGAN
Șezătorile fulgilor de nea
șezătorile firului de iarbă
Doamne de ce-i poezia rea
cazanele cu smoală să fiarbă
COSTEL ZĂGAN
Cititoru-i vinovat
restu-i crimă
ceas la pat
salvat de rimă
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
