De oriunde aș începe, mă întorc la mine.
Chiar dacă nu sunt acasă întotdeauna.
Însă nu sunt greu de găsit.
Toate lucrurile pe care le-am atins vreodată pot da relații în acest sens.
Și primele care mă acuză sunt cuvintele, nu tăcerea.
Curios, nu?
COSTEL ZĂGAN
Zâna nopții rupe patul
zâna nopții rupe gura
se aprinde iarăși satul
ne-a făcut la toți figura
COSTEL ZĂGAN
Șezătorile fulgilor de nea
șezătorile firului de iarbă
Doamne de ce-i poezia rea
cazanele cu smoală să fiarbă
COSTEL ZĂGAN
Cititoru-i vinovat
restu-i crimă
ceas la pat
salvat de rimă
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
Născut cu poezia pe limbă
născut în Limba Română
nimeni nu mă schimbă
dacă iubirea-i stăpână
Azi batjocura se numeşte laudă şi invers
Chiar dacă-s binemeritate şi unele şi alte
le Toţi de la conducătorii (care-s mulţi şi
de diverse naţii) şi până la oamenii de
serviciu ai acestei ţări Te-au transformat
HALAL PROFESOR
în ţinta batjocurii naţionale
Ce nevoie mai este de profesor
dacă toată lumea-i liberă să facă ce vrea
muşchii ei (cu care şi gândeşte
fără doar şi poate)
Din profesor din convingerile sale
Din pregătirea şi speranţele lui de-o viaţă
POŢI EXECUŢI
NU POŢI VALEA
Că stau la rând destui
Mai capabili mai frumoşi mai pupincurişti
Gata să folosească limba română ca dezinfectant
prin părţile mai moi
Profesore culcat
şi
înaintarea pe limbă română
Că vă ia mama dracului
şi pe tine şi pe limba ta ascuţită
Şi-acum taci
că nu ţi-am dat
niciun
cuvânt
(din volumul ODE GINGAŞE)
Angajez urgent Noul Guvern al României
PRIM-MINISTRU: CEL MAI INTELIGENT ROMÂN
la Educaţie: cel mai bun profesor
la Cultură: cel mai citit român
la Muncă: cel mai harnic român
la Drumuri: cel mai bun şofer- cel mai corect pieton
la Agricultură: cel mai harnic ţăran
la Afaceri Externe: cel mai prietenos român
la Afaceri Interne: cel mai corect român
la Culte: cel mai credincios român
N.B. LISTA RĂMÂNE DESCHISĂ – toată România.
Pentru conformitate,
Costel Zăgan, alegător şi angajator
[din volumul ANTIMEMORIILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ (2)]
La ce-i bun un profesor
întrebare fără de răspuns
la ce-i bun un profesor
râd izbucnind în plâns
Întrebare fără de răspuns
ori bătaie de joc pe față
în bancă soarele-i ascuns
doar proștii azi mai învață
Sau bătaie de joc pe față
la ce-i bun un profesor
moarte domnilor pe viață
la ce-i bun un profesor
Întrebare fără de răspuns
în miezul tăcerii pătruns
(din volumul Cez(e)isme II)
DRAGOSTE(A), DE CE?
Nu-mi puteam explica nici cum am ajuns în pielea goală, nici când s-au dezbrăcat cele două fete, apoi nici de ce am ieșit plângând pe ușa nopții?
A doua zi, aveam să revin cu un bidon de vin și două plăcinte cu brânză aburinde – scuză sau recompensă pentru noaptea ratată?
Nu cred că mai avea vreun rost nici întrebarea, oricât de retorică ar fi fost precedenta situație, nici nedumerirea mea, poetică, pură și simplă.
Așa că le-am pus pe masa goală și ospitalieră, zâmbind, iluminat parcă.
– Frumosule, unde-ai dispărut ieri?
Cele două glasuri, unite, făceau și mai adâncă întrebarea. Ca să ajungă la suprafață, adevărul a închis ochii.
Eu ce puteam să văd în afara celor două fete, din nou, goale precum străbunica lor Eva?!
– Adame, nu-ți pui pijamalele?!
– Păi, nu vreau să ies în stradă, fetelor!
– Înaintează, totuși n-ai ajuns nici la margine!
– Dar marginea nu-i în centru!?
– Măi, dar grăbit mai ești!
– Totuși, m-am grăbit foarte ușor!
– La greutatea ta!
– Cum să nu: sunt un poet cu greutate!
– Imponderabilule, scufundă-te odată, dacă vrei să ne mai găsești!
– Vii și nevătămate de dorul meu!
– Măi-măi, dar fatal te mai crezi!
– Fatal nu, doar mortal!
– Punct, domnule de română!
– Punct de suspensie!
– Punct suspendat între două tăceri…
– Tăcerea unu și tăcerea doi.
– Tăcerea ta și tăcerea noastră!
– Una mai mare decât alta!
– Și noi care credeam că suntem egale pentru tine!
– Egale, frumoase și incomensurabile!
***
ÎNAINTEZ PE BURTĂ
– Eu mă culc.
– Dio și cu mine mai avem de repetat pe Cântarea României!
– Repetiția este mama cântării!
– Râzi tu, Ileana Cosânzeana, dar și când o să venim cu ditamai premiul…
– N-o să mai încăpem tustrei în același pat!
– Și-atunci, suspendăm pe cineva!
– Sau pe alt-cineva!
– Suspendăm pe dracu!
– Îl suspendăm, că tot vrea el să-și bage codița: ba în una, ba în alta!
– Vreți să rămâneți singure? Eu mă retrag.
– Dimpotrivă: înaintează mai adânc, Filosofule!
– Înaintez, deci exist
– Dio, îți place să vorbești, nu glumă!
– Așa gândesc eu, vorbind.
Din volumul Dio (alt roman cibernetic)
Spăl frunzele de toamnă
speli frunzele de verde
prea frumoasă doamnă
nici noaptea nu te crede
Speli frunzele de verde
spăl ochii de-ntuneric
dragostea nu ne pierde
circuitul urii este sferic
Spăl ochii de-ntuneric
prea frumoasă doamnă
când n-oi mai fi eteric
spăl frunzele de toamnă
Speli frunzele de verde
cu mâini tot mai incerte
Costel Zăgan