NELINIȘTEA CA UN VAL, TRECE

 Pe lista poetului, lipsește taman poetul în cauză. Normal, nu?

              Costel Zăgan

OCAZIONAL CIOBAN

 Merg cu fața la versuri

merg cu spatele la cer

am consumat eresuri

nimic deci nu mai cer

Merg cu spatele la cer

și-mi las istoria acasă

pumn de stele ce pier

găsite-n iarba cea grasă

De-mi las istoria acasă

n-am consumat eresuri

cerul și istoria m-apasă

merg cu fața la versuri

Merg cu spatele la cer

încotro domnule oier

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

O STROFĂ DE ETERNITATE

Eu barbarul din oglindă

eu ca Hanibal la poartă

provoc Roma să mă-nchidă

într-o operă de artă

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

 

PARAF(R)AZA ZILEI

 Nu-s

șeful poeziei

poezia-i

șefa

mea

Costel Zăgan, POEME POLIȚISTE

DIALOG LIRIC

 Arzi

mai arzi

poetule

am să ard

pâna 

la

cenușa

ultimei

stele

din

nopțile mele

de

dragoste

iubito

Costel Zăgan, POEME POLIȚISTE

AXIOMA NOPȚII

 Ce-mi rezervă memoria nopții de azi

ce-mi rezervă memoria nopții de mâine

ca un fulger trece îngerul printre brazi

să-mi aducă din cer poezie și pâine

Costel Zăgan

SHAKESPEARE

Mâna iernii nu dărâmă

vara de pe chipul tău

nici târându-se o râmă

n-o să zboare peste hău

Vara de pe chipul tău

n-o îngrămădești în șip

făcând bine din ce-i rău

crești al frumuseții chip

N-o îngrămădești în șip

nici târându-te o râmă

moartea-n fire de nisip

mâna iernii n-o dărâmă

Vara ce-i poemul tău

de gheață-i iubito zău

COSTEL ZĂGAN, CEZ(I)SME II

 

 ***Dar poemul nu era polițist, era criminal - și-a fost recitat ca atare!

            Costel Zăgan, Inventeme

NUMAI DUMNEZEU NU-ȚI CERE SĂ MORI

 Știi care-i secretul libertății

dragă Kitty

omul

restu-i lumea

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

GABRIELA DIMITRIU, LITERELE TOAMNEI NOASTRE, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

 *** Făcu un pas mare în subconștient, pas necesar pentru a renaște din nou, pentru a se reinventa și a învăța să-și depășească fricile acumulate de-a lungul anilor.

TĂCERE BALCANICĂ

Eminescu e de vină

poezia n-are leac

cu  durere viața-i plină 

s-o golim o dată-n veac

Poezia n-are leac

poezia țipă-n mine

spune însă ce să fac

fericirea-i doar ruine

Poezia țipă-n mine

cu durere viața-i plină

și moartea nu mai ține 

Eminescu e de vină

Pui de înger pui de drac

poezia n-are leac

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II