Nu-s
șeful poeziei
poezia-i
șefa
mea
Costel Zăgan, POEME POLIȚISTE
Arzi
mai arzi
poetule
am să ard
pâna
la
cenușa
ultimei
stele
din
nopțile mele
de
dragoste
iubito
Costel Zăgan, POEME POLIȚISTE
Ce-mi rezervă memoria nopții de azi
ce-mi rezervă memoria nopții de mâine
ca un fulger trece îngerul printre brazi
să-mi aducă din cer poezie și pâine
Costel Zăgan
Mâna iernii nu dărâmă
vara de pe chipul tău
nici târându-se o râmă
n-o să zboare peste hău
Vara de pe chipul tău
n-o îngrămădești în șip
făcând bine din ce-i rău
crești al frumuseții chip
N-o îngrămădești în șip
nici târându-te o râmă
moartea-n fire de nisip
mâna iernii n-o dărâmă
Vara ce-i poemul tău
de gheață-i iubito zău
COSTEL ZĂGAN, CEZ(I)SME II
Știi care-i secretul libertății
dragă Kitty
omul
restu-i lumea
COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024
*** Făcu un pas mare în subconștient, pas necesar pentru a renaște din nou, pentru a se reinventa și a învăța să-și depășească fricile acumulate de-a lungul anilor.
Eminescu e de vină
poezia n-are leac
cu durere viața-i plină
s-o golim o dată-n veac
Poezia n-are leac
poezia țipă-n mine
spune însă ce să fac
fericirea-i doar ruine
Poezia țipă-n mine
cu durere viața-i plină
și moartea nu mai ține
Eminescu e de vină
Pui de înger pui de drac
poezia n-are leac
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Vrei să scrii o poezie
bine cheamă-ți avocatul
doar cât îți permite patul
Bine cheamă-ți avocatul
poți să-i spui tot ce te doare
totuși versurile de-a latul
să le scrii sau în picioare
Poți să scrii tot ce te doare
dar întinde-te fir-ar să fie
negru ca zăpezile la soare
dup-un dram de poezie
Apoi ia-ți cu tine veacul
și te du urgent la dracul
COSTEL ZĂGAN, NORD-ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, EDITURA AXA, BOTOȘAN, 2009
De ce ți-aș răspunde
pe mine nu mă cunosc
despre tine n-am habar
și-atunci de ce să consumăm
inutil niște cuvinte
sau niște
tăceri
care
nu-s
măcar
ale
noastre
De oriunde aș începe, mă întorc la mine.
Chiar dacă nu sunt acasă întotdeauna.
Însă nu sunt greu de găsit.
Toate lucrurile pe care le-am atins vreodată pot da relații în acest sens.
Și primele care mă acuză sunt cuvintele, nu tăcerea.
Curios, nu?
COSTEL ZĂGAN
Zâna nopții rupe patul
zâna nopții rupe gura
se aprinde iarăși satul
ne-a făcut la toți figura
COSTEL ZĂGAN
Șezătorile fulgilor de nea
șezătorile firului de iarbă
Doamne de ce-i poezia rea
cazanele cu smoală să fiarbă
COSTEL ZĂGAN
Doar cu poezia pe limbă
născut în Limba Română
nimeni nu mă schimbă
când iubirea-i stăpână
Nu-s șeful poeziei poezia-i șefa mea Costel Zăgan, POEME POLIȚISTE