PARAF(R)AZA ZILEI

 Nu-s

șeful poeziei

poezia-i

șefa

mea

Costel Zăgan, POEME POLIȚISTE

DIALOG LIRIC

 Arzi

mai arzi

poetule

am să ard

pâna 

la

cenușa

ultimei

stele

din

nopțile mele

de

dragoste

iubito

Costel Zăgan, POEME POLIȚISTE

AXIOMA NOPȚII

 Ce-mi rezervă memoria nopții de azi

ce-mi rezervă memoria nopții de mâine

ca un fulger trece îngerul printre brazi

să-mi aducă din cer poezie și pâine

Costel Zăgan

SHAKESPEARE

Mâna iernii nu dărâmă

vara de pe chipul tău

nici târându-se o râmă

n-o să zboare peste hău

Vara de pe chipul tău

n-o îngrămădești în șip

făcând bine din ce-i rău

crești al frumuseții chip

N-o îngrămădești în șip

nici târându-te o râmă

moartea-n fire de nisip

mâna iernii n-o dărâmă

Vara ce-i poemul tău

de gheață-i iubito zău

COSTEL ZĂGAN, CEZ(I)SME II

 

 ***Dar poemul nu era polițist, era criminal - și-a fost recitat ca atare!

            Costel Zăgan, Inventeme

NUMAI DUMNEZEU NU-ȚI CERE SĂ MORI

 Știi care-i secretul libertății

dragă Kitty

omul

restu-i lumea

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024